Medierea este o instituție relativ nouă, apărută ca urmare a modernizării procesului de justiție din România. Aceasta a apărut în anul 2006 și este reglmentată de legea 192/2006, suferind multiple modificări de-al lungul timpului, în principal datorate reformelor din justiție, semnificativă fiind ,,marea reformă în justiție”. Astfel, au fost introduse noile coduri civile și penale, respectiv procedură civilă și procedură penală, cu un impact major asupra actului de justiție.
Conform legii de mai sus, medierea în România reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Procedura medierii este destul de simplă la prima vedere. Două sau mai multe părți, aflate în variate conflicte, pot apela la o persoană abilitată și acreditată pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unor probleme de natură penală sau civilă, cum este medierea în civil. Procedura de informare este gratuită și alegerea mediatorului este liberă. Dacă părțile sunt de acord să demareze procedura de mediere, se încheie un contract de mediere, cu titlu oneros. Onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului. Prin tehnicile și modalitățile profesionale, caracterizate prin obiectivitate și nepărtinire, mediatorul poate îndruma părțile către un acord de mediere, materializat printr-un proces verbal, care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor este titlu executoriu.
În materie penală, medierea are o largă aplicabilitate prin posibilitatea retragerii plângerii, împăcării părților și încheierii unui acord de mediere. Celebrul articol 16 din Codul de Procedură Penală, prevede la alin.(1), lit.g, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea, ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.
Acordul de mediere este posibil la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă sau unde împăcarea înlătură răspunderea penală. Se aplică și celorlalte infracțiuni doar cu privire la latura civilă, mai exact acele despăgubiri care au rolul de a repara prejudiciul cauzat sau de a repune în situația anterioară comiterii faptei penale.
Părțile (inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente) și subiecții procesuali principali (suspectul și persoana vătămată), ca participanți în procesul penal, au dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege, reglementare explicită în Codul de Procedură Penală, ca obligație a organelor judiciare de a informa participanții cu privire la acest drept.
Încheierea unui acord de mediere în latura penală, în condiţiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei. Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii. În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.
În legea privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, articolul 55 alin(1) prevede că În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
Această recomadare a legiuitorului, de apelare a mediatorului la un specialist, este asemănătoare recomandării organelor judiciare, fie că sunt organe de urmărire penală sau judecată, de a apela la un specialist pentru efecutuarea unei constatări sau expertize într-un domeniu specializat. Așa cum organele judiciare apelează la examinatorii poligraf pentru realizarea scopurilor procesului penal, tot așa, un mediator poate recomanda părților implicate în procesul de mediere să participe la o examinare poligraf. În acest mod, se pot clarifica multe aspecte și se pot înlătura dubii, întreg procesul fiind bazat pe adevăr și lăsând loc activității de mediere să-și îndeplinească cât mai rapid și corect scopul.
Interesul medierii nu este numai de a obține un acord, ci de a obține un acord în favoarea tuturor celor implicați și bazat pe sinceritatea părților, sinceritate care de multe ori este bine să fie verificată printr-o procedură legală și justificată, aceea a examinării poligraf.