September 20, 2019 Ionut Daniel Dumitrascu

Medierea conflictelor

Conflictul este o caracteristică a societății și a existat, există și o sa existe și în viitor atât timp cât există și actorul principal, omul. În primul rând, fenomenul de perceție este diferit de la om la om, în funcție de mediul în care a trăit, domeniul în care activează și interesele acestuia. Tot la nivelul percepției se adaugă organele de simț, atitudinile post-percepție și toți factorii interni și externi care concură la un contact perceptiv. Așadar, percepția este un fenomen subiectiv ce poate da naștere cu ușurință unui conflict.

Ca elemente caracteristice conflictului, putem identifica iteresele opuse, acțiuni incompatibile reciproc, o amenințare la adresa nevoilor, intereselor și preocupărilor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de acțiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc. Conflictul se referă întotdeauna la ceea ce dorim să facem, el mai poate fi definit ca fiind două voințe opuse astfel încât satisfacerea uneia dintre ele să fie în detrimentul satisfacerii celeilalte. Definirea conflcitului poate fi extinsă de la persoane fizice la grupuri, la persoane juridice, state, și națiuni, iar în conflict pot fo implicate mai mult de două parți.

Există mai multe tipuri de conflicte, printre care enumerăm conflictul relațional-cauzat de emoții puternice și probleme de comunicare, conflictul structural-generat de factori externi părților, ca inegalitățile sociale, distribuții de putere, etc, conflictul informațional-bazat pe lipsa sau perturbarea informațiilor, conflictul de evaluare-cu rădăcini adângi în backgroundul persoanelor, ca generator de percepție diferită, conflictul de interese-primează scopuri total diferite și antagonice în primă fază.

Bineînțeles că acolo unde există o problemă, există și o rezolvare, iar rezolvarea conflictelor se poate face prin mediere. Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

Această activitate prezintă caracteristici precum caracterul voluntar – părțile hotărăsc singure dacă participă sau nu la această acțiune, independența mediatorului – acesta asistă procesul, nu-l influențează direct și nici nu impune soluții, câștig de ambele părți – o diferență enormă față de conflictele soluționate în instanțe, unde se acordă câștig unei părți în detrimentul celeilalte, timp redus de soluționare, părțile pot fi asistate sau reprezentate ,confidențialitatea – se evită în acest mod procedura publică a proceselor din instanță și se protejează mai bine interesele particulare.

            Sunt trei etape principale în procesul de mediere în Romania. Se începe cu faza de informare, care are un caracter gratuit și la care trebuie să ducă din recomandările organelor judiciare, ale notarului public, avocatului, executorului judecătoresc şi consilierului juridic. Urmează faza de mediere propriu-zisă, unde se separă oamenii de probleme, se negociază asupra interesului și nu asupra poziției, se creează o varietate de posibilități înainte de a decide ce e de facut și se insistă ca rezultatul să aibă la bază standarde obiective. În final, încheierea medierii printr-un acord de mediere, iar acel acord care este verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor devine titlu executoriu.

Din toate aspectele prezentate până acum se poate observa că scopul principal al activității de mediere este reprezentat de dorința comună de ajungerea la un acord în condiții favorabile ambelor părți. Pentru a ajunge la acest deziderat și în primul rând pentru a nu defavoriza nici o parte, este necesar să primeze adevărul. Un ajutor procesului de mediere este testul poligraf, ca modalitate rapidă și eficientă de stabilire a sincerității părților. Întotdeuna va exista îndoială cu privire la un anumit aspect ce a făcut inițial obiectul conflictului. Dacă nu ar fi existat anumite inadvertențe între părți, nu s-ar fi ajuns în situația de mediere, cum în medierea conflictelor de familie nu ar exista litigii dacă de cele mai multe ori nu ar fi dubii în privința fidelității.

În instanță, judecătorii apelează deseori la examinările poligraf în scop de fundamentare a deciziei sau pentru întărirea convingerii intime. Același lucru se poate face și pentru părțile implicate în mediere, fiind astfel convinse că rezultatul favorabil este cât mai aproape de realitatea faptică.